Anticorpii antifosfolipidici, IgM

Analiza anticorpilor antifosfolipidici este utilizată pentru identificarea anumitor proteine legate de fosfolipide, produse de organism împotriva propriilor structuri ca rezultat al unei reacții autoimune la fosfolipide. Anticorpii antifosfolipidici sunt asociați cu trombocitopenia (scăderea numărului de trombocite în sânge), risc crescut de avort spontan, naștere prematură și preeclampsie (toxemie tardivă a sarcinii). Creșterea nivelului acestor anticorpi determină un risc mai mare de formare a cheagurilor de sânge (trombi), care pot duce la accident vascular cerebral sau infarct miocardic.

Analiza este necesară pentru detectarea proteinelor specifice legate de fosfolipide, pe care organismul le produce ca urmare a unei reacții autoimune. Fosfolipidele sunt componente esențiale ale celulelor organismului, intrând în structura membranelor celulare și a trombocitelor. Ele sunt molecule lipidice care joacă un rol important în procesul de coagulare a sângelui, deși mecanismul exact al acțiunii lor nu este complet elucidat.

Anticorpii antifosfolipidici cresc riscul de tulburări de coagulare și de formare a trombilor în artere și vene, ceea ce poate conduce la accidente vasculare cerebrale și infarcte.

Acești anticorpi sunt, de asemenea, asociați cu trombocitopenia, avorturi recurente (în special în al doilea și al treilea trimestru de sarcină), nașteri premature și complicații toxice tardive ale sarcinii (preeclampsie).

Prezența anticorpilor antifosfolipidici face parte dintr-un complex de simptome cunoscut sub denumirea de sindrom antifosfolipidic (SAF) sau sindrom Hughes–Stovin. Acesta include tromboze, patologii obstetricale (avorturi spontane, pierderi recurente de sarcină) și trombocitopenie. SAF poate fi asociat cu alte boli autoimune, în special lupusul eritematos sistemic (SAF secundar), sau poate apărea independent (SAF primar).

Totodată, anticorpii antifosfolipidici pot fi prezenți și în alte afecțiuni, precum lupusul eritematos sistemic, infecția cu HIV, anumite tipuri de cancer sau în urma administrării unor medicamente (de exemplu, fenotiazine, procainamidă). Din acest motiv, determinarea anticorpilor anticardiolipinici este un test complementar, iar prezența lor izolată nu reprezintă un criteriu diagnostic suficient pentru SAF. Diagnosticul trebuie să fie complex și să includă mai mulți indicatori clinici și de laborator.

Alimentație

• Recoltarea probei de sânge se efectuează pe nemâncate.
• Ultima masă trebuie consumată cu cel puțin 8 ore înainte de prezentarea la centru.
• Nu fumați cu cel puțin o oră înainte de recoltare.

Recomandări

• Evitați efortul fizic înainte de recoltare.
• În timpul recoltării (10–20 minute), încercați să vă relaxați.
• Amânați recoltarea imediat după investigații paraclinice (radiografie, CT, RMN) sau proceduri de fizioterapie, deoarece acestea pot influența rezultatele analizei.